INFORMARE

Legea nr. 81/2022 privind practicile comerciale neloiale dintre întreprinderi în cadrul lanţului de aprovizionare agricol şi alimentar (Legea) a intrat în vigoare la data de 15 aprilie 2022 și transpune în legislația națională Directiva UE 2019/633 (Directiva UTP).

Am considerat relevant să atragem atenția asupra acestui act normativ pentru că, pe de o parte, până la data de 31.12.2022 părţile din contractele încheiate anterior intrării în vigoare a Legii au obligaţia de a modifica aceste contracte pentru a le pune în acord cu noile prevederi legale și, pe de altă parte, toate contractele încheiate dupa intrarea ei în vigoare vor trebui să respecte aceleași prevederi pe care le vom relua în sinteză mai jos.

Legea se aplică:

  • în relațiile dintre profesioniștii (furnizori și cumpărători, nu și consumatori) din cadrul lanțului de aprovizionare, cu privire la practicile comerciale neloiale săvârşite în legătură cu vânzarea de produse agricole şi/sau alimentare;
  • vânzărilor realizate pe teritoriul României sau în afara României, dar care produc efecte pe teritoriul țării, respectiv serviciilor prestate de cumpărător furnizorului, dacă vizează practicile comerciale neloiale prevăzute de Lege;
  • în funcție de dezechilibrul pozițiilor contractuale, reflectat în anumite praguri valorice ale cifrelor de afaceri ale furnizorilor și cumpărătorilor, analizate corelativ, după cum urmează:

Cifră de afaceri FURNIZOR

Max. 2 mil. Euro
2 mil. – 10 mil. Euro
10 mil – 50 mil. Euro
50 mil. – 150 mil. Euro
150 mil. – 350 mil. Euro

Cifră de afaceri FURNIZOR

Peste 2 mil. Euro
Peste 10 mil. Euro
Peste 50 mil. Euro
Peste 150 mil. Euro
Peste 350 mil. Euro

PRACTICI COMERCIALE NELOIALE – OBSERVAȚII PRELIMINARE
Conform definiției din Lege, practicile comerciale neloiale sunt practicile care contravin bunei conduite comerciale, bunei-credinţe şi corectitudinii, care sunt impuse unilateral de un partener comercial altuia, chiar şi atunci când acestea rezultă în urma înţelegerii între părţi.
 

Legea grupează practicile comerciale neloiale în relațiile comerciale dintre furnizori și cumpărători în două categorii: 

  1. practici interzise expres și independent de înțelegerea părților – acestea sunt considerate nelegale chiar dacă prin contract părțile sunt de acord să le aplice;
  2. practici interzise în măsura în care nu au fost convenite anterior de părți, la solicitarea furnizorului, prin clauze clare și lipsite ambiguitate – aceste clauze sunt așadar valabile doar dacă au fost introduse în contract la solicitarea furnizorului. Cu alte cuvinte, o practica din această categorie, care nu a fost expres agreată în contract,va fi tratată ca practică interzisă.

În orice situație, Legea interzice reprezentantului furnizorului sau cumpărătorului să aibă un comportament care se abate de la buna-credinţă în procesul de negociere contractuală între părţi.

 
Vom enumera mai jos practicile definite de lege grupate în cele două categorii:
 
I. PRACTICI INTERZISE EXPRES
Independent de înțelegerea părților, reglementată sau nu în contract, cumpărătorului îi este interzis expres:
1. să depăşească termenul de plată:
a) cu mai mult de 14 zile calendaristice de la scadenţa stabilită prin contract în cazul produselor agricole şi alimentare perisabile
b) cu mai mult de 30 de zile calendaristice de la scadenţa stabilită prin contract în cazul produselor agricole şi alimentare
 
2. să stabilească un termen de preaviz:
a) mai mic de 30 de zile lucrătoare pentru anularea comenzilor de produse agricole şi/sau alimentare perisabile sau neperisabile, pentru a nu pune furnizorul în imposibilitatea de a comercializa sau de a utiliza produsele respective;
b) mai mic de 60 de zile pentru delistarea unui produs marcă privată a unui producător pentru categoriile de produse care includ comercializarea unei mărci proprii a magazinului;

3. să modifice în mod unilateral clauzele unui contract comercial pentru produse agricole şi/sau alimentare care se referă la frecvenţa, metoda, locul, calendarul sau volumul furnizării sau livrării produselor agricole şi alimentare, standardele de calitate, condiţiile de plată, preţurile sau în ceea ce priveşte furnizarea de servicii;

4. să solicite facturarea şi/sau refacturarea şi să încaseze de la furnizor orice alte costuri decât cele convenite în contractul comercial; costurile aferente extinderii reţelei de distribuţie a cumpărătorului, amenajării spaţiilor de vânzare ale comerciantului şi evenimentelor de promovare a activităţii şi imaginii cumpărătorului nu pot fi puse în sarcina furnizorului;
 
5. să utilizeze autofacturarea pentru produsele agricole şi/sau alimentare, cu excepţia cazurilor prevăzute la art. 320 în Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare;

6. să aplice reduceri financiare şi comerciale sub formă de rabaturi, cu excepţia remizelor şi risturnelor, ale căror reduceri cumulate să nu fie mai mari de 20%, aplicate în funcţie de valoarea facturată între cumpărător şi furnizor, pentru produse agricole şi/sau alimentare, prin derogare de la prevederile Legii nr. 227/2015, cu modificările şi completările ulterioare;

7. să solicite furnizorului plăţi pentru deteriorarea sau pierderea de produse agricole şi/sau alimentare, survenite în spaţiile cumpărătorului după recepţie, atunci când o astfel de deteriorare sau pierdere nu a avut loc din neglijenţa sau culpa furnizorului; fac excepţie viciile ascunse pentru produsele agricole şi alimentare pentru care furnizorul va trebui să suporte contravaloarea sau înlocuirea acestora;

8. să refuze să confirme în scris clauzele unui contract între cumpărător şi furnizor în legătură cu care furnizorul a solicitat o confirmare scrisă; nu este inclusă situaţia în care contractul se referă la produse care urmează să fie livrate de un membru al unei organizaţii de producători, inclusiv o cooperativă, organizaţiei de producători al cărei membru este furnizorul, dacă statutul respectivei organizaţii de producători sau dacă normele şi deciziile prevăzute în respectivul statut ori derivate din acesta conţin dispoziţii cu efecte similare clauzelor contractului;

9. să dobândească, să utilizeze sau să divulge în mod ilegal secrete comerciale ale furnizorului, conform prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 25/2019 privind protecţia know-how-ului şi a informaţiilor de afaceri nedivulgate care constituie secrete comerciale împotriva dobândirii, utilizării şi divulgării ilegale, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative;

10. să divulge termenii şi condiţiile contractului comercial pentru achiziţia de produse agricole şi/sau alimentare, cu excepţia cazului în care aceasta este necesară pentru îndeplinirea obligaţiilor asumate faţă de respectivul furnizor sau respectarea unor prevederi legale; prezenta prevedere se aplică şi furnizorului;

11. să ameninţe cu efectuarea sau să efectueze represalii comerciale împotriva furnizorului, în cazul în care furnizorul îşi exercită drepturile legale sau contractuale, inclusiv prin depunerea unei sesizări la autorităţile de implementare a legii sau prin cooperarea cu autorităţile de aplicare a legii în timpul unei cercetări aprofundate;

12. să solicite furnizorului compensarea costurilor aferente examinării plângerilor clienţilor referitoare la vânzarea produselor furnizorului, în absenţa unei conduite neglijente sau a unei culpe din partea furnizorului;

13. să returneze furnizorului produsele agricole şi/sau alimentare nevândute;
 
14. să întârzie recepţionarea şi întocmirea documentelor de recepţie a produselor agricole şi alimentare;

15. să factureze valoarea anumitor servicii prestate, enumerate de Lege, peste cuantumul de maximum 5% din valoarea încasată de furnizor în baza contractului încheiat între părţi;

16. să achiziţioneze şi să comercializeze produse alimentare fără verificarea trasabilităţii acestora în cazul în care preţul de achiziţie este mai mic decât costul de producţie mediu practicat pe piaţa relevantă în perioada achiziţiei, conform statisticilor oficiale la nivelul Uniunii Europene;

17. să impună furnizorului o plată pentru listarea produselor sale agricole şi alimentare, precum şi pentru expunerea spre vânzare a acestora;

18. să impună produse şi servicii furnizorului, direct sau indirect, să cumpere sau să vândă de la un terţ;

19. să solicite furnizorului taxe, indiferent de forma şi denumirea acestora, care îl obligă pe furnizor să mărească artificial preţul de facturare al produsului;

20. să delisteze, să ameninţe cu delistarea sau să retragă de la expunere unul sau mai multe produse agricole şi/sau alimentare, în scopul de a pune presiune sau de a exercita represalii comerciale împotriva furnizorului, pentru acceptarea unor clauze contractuale defavorabile acestuia;

21. să listeze şi să afişeze la raft doar marca proprie a cumpărătorului, astfel încât oferta să includă cel puţin o marcă privată a unui producător concurent pe categoria de produse respectivă;

22. să aplice condiţii comerciale diferite pentru produsele marcă privată ale producătorilor faţă de produsele marcă proprie ale comerciantului, pentru listarea/afişarea la raft;

23. să refuze listarea unui produs agricol şi/sau alimentar înregistrat pe scheme de calitate naţionale şi/sau europene, ofertat de către un furnizor, pe motivul lipsei volumelor şi a sezonalităţii acestuia;

24. să ofere sau să vândă produse agricole şi/sau alimentare în pierdere, cu excepţia cazurilor prevăzute de legislaţia în vigoare;

25. să preia condiţiile comerciale agreate cu furnizorul pentru achiziţia de produse aferente canalului de vânzare cu amănuntul şi să le aplice cu privire la achiziţiile de produse de la furnizor aferente canalului de vânzare angro.
 
II. PRACTICI INTERZISE ÎN MĂSURA ÎN CARE NU AU FOST CONVENITE ANTERIOR DE PĂRȚI
Dacă din contractul încheiat între furnizor și cumpărător nu rezultă altfel, cumpărătorului îi este interzis:

b) să solicite furnizorului plata pentru serviciile de marketing prestate de către cumpărător privind produsele agricole şi/sau alimentare;
c) să refuze furnizorului o renegociere de preţ într-un termen mai mare de 10 zile de la data solicitării; condiţiile renegocierii preţului produc efecte în termenul prevăzut în contract;
d) să solicite furnizorului plata pentru personalul care se ocupă de amenajarea spaţiilor de vânzare utilizate pentru vânzarea produselor furnizorului sau să oblige furnizorul să pună la dispoziţie personal pentru vânzarea produselor sau orice altă activitate legată de procesul de vânzare-promovare;
e) să impună furnizorului o plată pentru plasarea secundară a produselor sale agricole şi alimentare spre vânzare;
f) să solicite furnizorului suportarea integrală sau parţială a costului oricăror reduceri pentru produsele agricole şi/sau alimentare vândute de cumpărător cu titlu promoţional.
 
Autorităţile desemnate să aplice legea
1. Autoritatea de implementare a Legii: Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, cu competenţe în monitorizarea practicilor comerciale neloiale şi raportarea acestora către Comisia Europeană.
2. Autoritatea cu rol în aplicarea Legii: Consiliul Concurenței
– constată şi, după caz, sancţionează practicile comerciale neloiale, în limita competenţelor prevăzute de prezenta lege;
– poate realiza din oficiu, în funcţie de indiciile pe care le deţine, cercetări aprofundate în vederea identificării şi sancţionării posibilelor practici comerciale neloiale identificate de prezenta lege; în cazul în care rezultatul cercetării aprofundate nu a evidenţiat existenţa unei încălcări a prevederilor legii, preşedintele autorităţii de aplicare a prezentei legi va emite un ordin de închidere a cercetării, părţile implicate urmând a fi informate în acest sens.
– poate efectua inspecții inopinate, în conformitate cu dispozițiile Legii concurenţei nr. 21/1996.
 

Sesizări

  • pot fi sesizate:
  1. Autoritatea de implementare a Legii
  2. Autoritatea de aplicare a Legii în statul-membru în care este stabilit furnizorul, respectiv cumpărătorul care este suspectat de implicarea într-o practică comercială neloială

 

  • pot adresa sesizări :
    1. furnizorii;
    2. cumpărătorii;
    3. organizaţiile de producători, alte organizaţii de furnizori şi formele asociative ale producătorilor şi procesatorilor din sectorul agricol şi alimentar la cererea unuia sau a mai multor membri ai lor sau, după caz, la cererea unuia sau a mai multor membri ai organizaţiilor lor membre;
    4. alte organizaţii care au un interes legitim în reprezentarea furnizorilor şi cumpărătorilor, la cererea unui furnizor şi în interesul respectivului furnizor, cu condiţia ca astfel de organizaţii să fie persoane juridice independente fără scop lucrativ.

 

  • obligația de confidențialitate
    Autorităţile cu competenţe în implementarea şi aplicarea Legii sunt obligate să asigure, la cererea reclamantului, măsurile necesare pentru a proteja în mod adecvat identitatea reclamantului sau a membrilor sau a furnizorilor şi cumpărătorilor prevăzuţi la punctul 3 şi alte informaţii a căror divulgare este considerată de reclamant ca susceptibilă să aducă atingere intereselor sale sau ale acelor membri sau furnizori. Reclamantul este obligat să indice informaţiile pentru care solicită confidenţialitate.

 

Sancțiuni

Legea enumeră contravențiile pe care Autoritatea de aplicare a legii le poate constata și sancționa.
Printre sancțiunile prevăzute de Lege pentru nerespectarea prevederilor ei se numără amenzile cuprinse între 250.000 lei și 600.000 lei, respectiv 1% din cifra de afaceri totală realizată în anul financiar anterior sau despăgubiri egale cu triplul valorii prejudiciului, în situaţia în care în urma săvârşirii practicii comerciale neloiale cumpărătorul a produs un prejudiciu furnizorului.

Aplicarea sancțiunilor se prescrie în termen de 3 ani de la data săvârșirii faptelor.

La data de 15.11.2022 Consiliul Concurenței a finalizat proiectul de Regulament de aplicare a Legii 81/2022, prin care se stabilește procedura de soluționare a sesizărilor, etapele care trebuie parcurse pentru efectuarea investigațiilor, identificarea abaterilor, precum și modalitățile constatării și, după caz, sancționării practicilor comerciale neloiale.
Precizăm că la data transmiterii prezentei informări nu a fost încă publicată hotărârea Guvernului pentru aprobarea Regulamentului menționat.

PĂTLĂGEANU & PARTNERS

Share This Post

aLTE ARTICOLE

INFO LEGAL decembrie 2023

I. La începutul lunii decembrie a intrat în vigoare Ordonanța de urgență nr. 108 / 2023 cu impact în domeniul autorizării investițiilor străine directe în